Am venit în Târgu Jiu cu ocazia unei delegații: la intrare m-a întâmpinat maiestoasă “Coloana Infinitului”; Știam că orașul este celebru pentru sculpturile lui Brâncuși și eram hotărată să văd ce surprize îmi mai rezervă. După ce mi-am rezolvat treburile, m-am apucat de cercetat și bineînțeles prima oprire a fost în parcul central pentru a vedea “Poarta Sărutului” și “Masa Tăcerii”.

Parcul este situat lângă Podul Jiului sau cum mai era cunoscut în trecut, “Podul lui Ferdinand”. Construcția podului de fier peste Jiu a început în anul 1894, după planurile inginerilor francezi Dayde și Pille. Inaugurarea a avut loc în iulie 1897. Am fost incantată să văd locul despre care știam de la orele de istorie: aici în data de 14/27 octombrie 1916 cetățenii orașului au ținut piept timp de patru ore oștilor inamice care voiau sa intre în orașul Targu Jiu.

Am fost încântată să îmi amintesc de bine ticluita telegramă a tipografului Nicu Miloșescu trimisă către fetele sale refugiate la București: “Musafirii porniră hora de la Vădeni peste Jiu, de-a lungul digului pana la pod. Ospățul a durat cu toate muzicile pana seara la ora șase, când musafirii îndopați de bomboanele noastre au pleznit. În zorii zilei am pornit noi de-a cuscri către munte cu bravii noștri nuntași. Dumnezeu cu noi, suntem toți sănătoși. Al vostru tata, Nicu”. Telegrama a trecut de cenzura de la Târgu Jiu și a ajuns la Cenzura Marelui Cartier la București unde Nicolae Iorga întelegându-i tâlcul a publicat-o în “Neamul Romanesc”.

Am admirat cele doua tunuri, captura de război, așezate în anul 1940 de-o parte și de alta a podului în locul monumentului inițial construit după planul arhitectului A. Păunescu și am citit pe placa comemorativa următoarele cuvinte: “14 octombrie 1916 / Aici bătrânii, femeile, cercetașii / și copii Gorjului / au oprit năvala vrăjmase, / apărându-și cu vitejie căminurile”.

Printre cei care au participat la apărarea orașului s-a remarcat, pe atunci cercetașa Ecaterina Teodoroiu. De profesie învățătoare, “Eroina de la Jiu” a căzut în luptă eroic, în fruntea plutonului, în bătălia de la Mărășești, în 22 august 1917. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!”. Văzând locul, unde într-un fel, au început faptele sale eroice, m-am hotărât să vizitez și “Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu” situată pe Drumul Național 66 Târgu-Jiu – Petroșani. Aici am găsit o casă țărănească construită în anul 1884 de părinții Ecaterinei, pe numele său adevărat Cătălina Toderiu, formată din doua camere: camera cu vatră și cea de dormit. În fața casei și pe latura de vest se află tinda. Acoperișul este făcut din sită. A fost locuita de membrii familiei pana în anul 1945, iar în anul 1959, după restaurare, a devenit “Casa memoriala Ecaterina Teodoroiu”

Am plecat încântată de faptul că am pășit pe urmele celor care și-au înscris numele în paginile de aur ale istoriei, având viu în minte faptele lor eroice și mândră de faptul că am putut vedea aceste locuri!