Incă o zi din viaţa lui Brâncuşi

Anul 2012, malul râului Jiu, Parcul Central al municipiului Târgu Jiu. O rază de soare străbate printre copacii acestei oaze de verdeaţă ce găzduieşte operele marelui Brâncuşi.

Angajaţii serviciului de urbanism işi fac datoria tunzând gazonul şi irigând spaţiile verzi, mămicile au scos deja copiii la joacă, pensionarii au aşezat pe tabla de şah piesele şi se privesc asemenea gladiatorilor înaintea luptei, un cuplu de viitori miri studiază împreuna cu fotograful scenariul şedinţei din ziua cea mare………………

Doua siluete plăpânde se ţin de mană şi privesc din sfera lor creaţia geniului de la Hobiţa, încearcă să deluşească gândurile creatorului şi mesajul lăsat eternităţii. Nimic din agitaţia oraşului nu le poate distrage atenţia. Este vorba despre doi turişti din Japonia – profesori universitari, cei doi au trăit cu visul ca într-o zi să ajungă în România, la Târgu Jiu.

Domnul, s-a îndrăgostit de tănar de opera lui Brăncuşi, a citit şi a participat la toate expoziţiile din ţara natală unde putea să vadă sculpturi ale maestrului. Cu trecerea timpului a devenit un ţel în viaţă, să ajungă aici pe plaiurile Gorjului pentru a vedea ansamblul de sculpturi lăsat moştenire naţiunii romane.

Odată cu pensionarea, visul celor doi niponi s-a materializat, au zburat în Europa, au sosit la Târgu Jiu şi acum se bucură că au avut ocazia în viaţă să calce pe aceleaşi meleaguri şi să atingă operele lui Brâncuşi. Nu au visat să vadă Turnul Eiffel, Poarta Brandenburg sau Piaţa San Marco, au visat să atingă Poarta Sărutului.

Încă o zi fructuoasa din “viata” maestrului, a mai făcut doi oameni fericiţi – de fapt asta şi-a dorit : “Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”-Constantin Brancusi.

Aceasta este naraţiunea reala a celui care a întălnit turiştii străini la ceas de seara, în momentul în care se cazau la cea mai primitoare unitate de cazare din Târgu Jiu.

Oare noi, poporul roman, ne iubim la fel de mult maestrul ???